Sanatatea ocupationala

OMS-ul a definit medicina muncii, spunand ca "principala tinta este promovarea si mentinerea celui mai inalt grad de bunastare fizica, psihica si sociala, a tuturor angajatilor, indiferent de meserie."
Obiectivele sanatatii ocupationale sunt: preventia incetarii lucrului din cauza imbolnavirii datorate conditiilor de lucru, protejarea muncitorilor fata de factorii de risc de la locul de munca, plasarea si mentinerea angajatului intr-un mediu adaptat pentru capacitatile fizice si mentale ale fiecaruia, adaptarea muncii la om si adaptarea omului la meseria sa.
Medicina muncii este partea cea mai activa in teritoriu a medicinei. Rolul sau principal este sa informeze angajatorul asupra modalitatilor de obtinere si mentinere a unor conditii de lucru care sa nu afecteze sanatatea angajatilor. Bolile profesionale si starea de sanatate precara sunt o cauza importanta de mortalitate si morbiditate. Medicina muncii se preocupa de capacitatea oricarui angajat de a efectua o anumita activitate, precum si efectele mediului de lucru asupra sanatatii angajatului.
Una din atributiile medicului de Medicina Muncii este sa identifice factorii de risc din cadrul fiecarui loc de munca, sa evalueze particularitatile acestuia si sa informeze asupra modalitatilor de control ale acestor factori de risc. De asemenea medicul de Medicina Muncii trebuie sa recunoasca, trateze si controleze bolile profesionale care pot sa apara. Rolul medicului este sa evalueze capacitatea fiecarui individ de a efectua o anumita activitate in functie de starea de sanatate a individului. Toate aceste atributii ale medicului de Medicina Muncii pot fi indeplinite daca practicianul nu are numai cunostinte medicale ci si tehnice, astfel incat sa inteleaga procesul tehnologic.
In conformitate cu legislatia in vigoare, angajatorul are obligatia sa asigure angajatilor sai servicii medicale preventive de Medicina Muncii.